SunPhoto
mimiana
11713 poze   61626 vizite

lalele 2010

Lalea (Tulipa)

Dintre toate plantele bulboase, lalelele sunt, fara nici un dubiu, cele mai populare. Cunoscute inca de pe vremea persanilor, au fost mentionate de catre Khayyam, in scrierile sale din anul 1200. In Europa au fost introduse la mijlocul secolului 16. Denumirea genului deriva de la turcescul "tulbend" care inseamna turban, cuvant folosit adesea pentru a descrie forma lor. In intreaga lume se cultiva astazi peste 5000 de soiuri si specii, intr-o gama larga de culori si forme. Cea mai mare cultivatoare de lalele este insa Olanda, unde, datorita conditiilor pedoclimatice favorabile, intr-un timp relativ scurt tehnica acestei culturi a atins treapta cea mai inalta. Aici au aparut multe sute de varietati ale acestei plante perene, obtinute prin hibridizarea formelor initiale.

Prezentare
Partea subterana a plantei, bulbul, are diametrul cuprins intre 2 si 4 cm, oblong sau ovoid, rotund la baza si ascutit la varf. Culoarea bulbului depinde de coloritul tunicilor care il acopera si poate fi brun negru, brun rosietic sau castaniu roscat. Tunicile indeplinesc rolul de organ de protectie, precum si de acumulare a subsantelor nutritive. Frunzele cresc de la suprafata solului pana la jumatatea tulpinii. Cele de la partea interioara sunt mari, alungite, lanceolate sau lat-ovale, adeseori, cu marginea ondulata si, uneori, chiar indoite. Cele superioare sunt mai inguste si mai mici. Coloritul lor variaza de la verde deschis pana la nuanta de vanat. Tulpina este de forma cilindrica, erecta, avand o inaltime cuprinsa intre 5 cm si 1 m, in functie de specie si soi, purtand in varf o floare mare, iar la unele specii o inflorescenta cu 2-5 flori.
Floarea poate fi simpla sau involta, in forma de clopotel, palnie, stelara etc. Are 6 diviziuni, din care 3 externe si 3 interne, ovale, rotunde sau ascutite la varf, dispuse in cupa regulat erecta, de culori si nuante diferite, uneori in combinatie. In centru are 6 stamine mari, galbene, purpurii, maron sau negre si anterele de aceeasi culoare.
Fructul lalelei este o capsusa alungita cu numeroase seminte de culoare cafenie. Lalelele sunt clasificate in 14 grupe,
dupa timpul de inflorire, forma, coloritul, floarea simpla sau batuta, origine, durata de inflorire, de vegetatie este mai scurta si inaltimea plantei mai mica dacat la soiurile tarzii.


Plantare
Bulbii se planteaza toamna in octombrie-noiembrie, la adancimea de 8-15 cm si 8-12 cm intre ei. Lalelele prefera solurile lutoase, fertile, bine drenate, insorite sau usor umbrite. Au nevoie de minim 5-6 ore de soare pe zi. Solul bogat, bine amendat cu compost si continand suficient nisip pentru un bun drenaj, trebuie sa fie disponibil si dedesubtul bulbilor, astfel incat radacinile ce se vor extinde vor putea gasi hrana adecvata si nu vor putrezi datorita mentinerii umezelii. Evitati insa gunoiul de grajd proaspat sau partial descompus.

Intretinere
In primul an de la plantare nu este necesara fertilizarea. Multe specii cu inflorire timpurie, precum si hibrizii Darwin, vor inflori an dupa an, fara nici un efort din partea noastra. La majoritatea lalelelor insa, daca dorim o inflorire la fel de frumoasa si in urmatorii ani, fertilizarea anuala va fi obligatorie. Se pot utiliza fertilizatori specifici, pe care-i gasiti la centrele de gradinarit sau faina de oase. O data la 3-4 ani, este bine sa schimbati locul de cultura, putand reveni pe acelasi loc dupa alti 4 ani. Pentru a obtine rezultate deosebite, multi gradinari trateaza lalelele ca si plante anuale. Dupa terminarea infloririi si ofilirea completa a foliajului, ei dezgroapa bulbii si ii depoziteaza pe perioada de vara in locuri aerisite, la 20-22oC. Toamna ii replanteaza, sortati pe dimensiuni. Inainte cu 2 saptamani de plantare se aplica un tratament termic rece, constand in depozitarea lor in locuri mai reci (10oC), in pivnite sau frigidere, avand ca scop stimularea inradacinarii. Aceasta practica este mai mult folosita in zonele climatice calde.
In zonele cu ierni aspre se recomanda protejarea bulbilor, prin mulcire cu paie sau frunze. Primavara se inlatura stratul de mulci, se mobilizeaza solul si se aplica fertilizari cu ingrasaminte complexe sau praf de oase.
La nevoie, se uda moderat, pentru a asigura cresterea tijelor florale.

Cateva recomandari
Pentru a obtine efecte decorative deosebite, nu plantati bulbii de lalele ca soldateii, pe randuri, ci in grupuri. Plantati "buchete". Daca doriti o perioada mare de culoare in gradina, plantati mai multe specii, cu perioade diferite de inflorire.
Dupa terminarea infloririi, indepartati florile ofilite, dar lasati tulpinile si foliajul sa se ingalbeneasca in mod natural.

Lalelele sunt foarte apreciate si ca plante taiate. Ele se mentin proaspete in vaza, perioade diferite, in functie de specie. Cu ingrijire si manevrare atenta, in mod obisnuit, ele se mentin proaspete 3-7 zile. Lalelele Darwin pot fi taiate cand numai jumatate din bobocul floral este colorat, cealalta jumatate fiind verde, pe cand celelalte se vor taia numai cand intregul boboc este colorat. Taierea se va face numai dimineata.
O observatie: nu amestecati in acelasi buchet lalele si narcise, intrucat narcisele emana o substanta ce scurteaza viata lalelelor.
O alta remarca ar fi ca lalelele isi continua elongatia si dupa ce au fost taiate, de aceea, in buchete combinate, ele se vor plasa mai jos, anticipand astfel cresterea.
Lalelele, flori cu o gama larga de culori si o forma eleganta, se intrebuinteaza primavara pentru decorarea parcurilor si gradinilor, iar in ghivece si ca floare taiata la infrumusetarea apartamentelor sau locurilor de munca. Aceste plante floricole pot fi obtinute esalonat din decembrie pana in mai, in functie de soi si de conditiile de mediu.
Este o planta vivace, cu bulbi. Din speciile spontane se cunosc aproximativ 100, majoritatea fiind originare din Africa de Nord, Asia rasariteana si Europa. Linne, in anul 1773, a reunit lalelele de gradina in specia 'Tulipa gesneriana', care este sinonima cu 'Tulipa hortensia'-originara din U.R.S.S. In Turcia insa in secolul al XVI-lea exista un mare numar de specii de lalele cu flori de diferite culori. Erau foarte apreciate speciile cu floare alungita, in forma de crin. Ele au ajuns in Turcia
din Persia, unde gradinaritul incepuse mai de timpuriu. Insasi denumirea stintifica a lalelei (Tulipa) deriva din cuvantul toliban, din limba persana (turban pentru cap, care se aseamana ca forma cu floarea lalelei).
Primele lalele de gradina au fost introduse in Europa apuseana in secolul al XVI-lea. Se remarca faptul ca in anul 1554 au fost aduse la Viena de la Constantinopole primele lalele si in acelasi an, tot din Turcia, un negustor din Anvers a adus in Olanda cativa bulbi de lalele. Aici, gasim conditii favorabile.Pretuirea si pasiunea pentru lalele a capatat in Olanda asemenea proportii incat perioada 1634-1637 a fost denumita "mania lalelelor".
Conditiile de mediu din Olanda, climat maritim cu ierni blande, precipitatii bogate, sol usor si apa freatica la mica adancime, s-au dovedit a fi foarte favorabile pentru cultivarea lalelelor. In secolele XVI si XVII, lalelele s-au raspandit in Anglia, Germania, Franta, unde, de asemenea, au fost apreciate. S-au obtinut nenumeroase soiuri, inlocuindu-se unele cu altele, in functie de moda. Astazi, aceste plante floricole se cultiva pretutindeni. Tara noastra este producatoare de asemenea flori atat pentru necesitatile interne cat si pentru export.

Clasificarea lalelelor
Vom prezenta, in continuare, cateva forme mai cunoscute si care au trezit un interes mai mare si anume: forma de cupa, ovala, de pahar, bila, liliacee (seamana cu un crin), bujor (are peste 6 petale), papagal (are petalele larg deschise, taiate, crestate sau cu un fel de ace de culoare verde deschis pe partea exterioara). Printre insusirile mai importante ale acestor flori figureaza si culoarea. Coloritul florii lalelei poate fi de un alb pur pana la aproape negru, cuprinzand in aceasta gama nuante de roz, galben, rosu, orange, mov, maron. Este caracteristic si centrul florii, care, deseori, are aspectul unui cerc cu contur sau fara contur. Soiurile care se aseamana prin coloritul de baza se deosebesc, totusi, prin culoarea centrului florii. Luand in considerare perioada de inflorire si forma florii, lalelele pot fi impartite in timpurii, semitimpurii si tarzii.
Lalelele timpurii
Cuprind cele mai vechi soiuri si se caracterizeaza prin aceea ca infloresc devreme, iar durata infloririi este, in medie, de 16 zile. Florile sunt mari, in forma de cupa. In general, petalele sunt ascutite si indoite, avand o coloratie destul de variata:
alb sau galben, unicolore sau multicolore, iar dispozitia diviziunilor variata. Inaltimea plantelor, in conditii bune de caldura, poate sa ajunga la 45 cm. Cele mai multe soiuri se folosesc in cultura fortata, dar merg bine si in cultura libera.
Lalele duble timpurii. In majoritatea cazurilor, dublarea florii s-a obtinut prin transformarea organelor de reproducere in petale, rezultand astfel flori semiinvolte si involte. Multe soiuri au fost obtinute prin selectie din plantele soiului vechi, 'Murillo". Varietatile cuprinse in aceasta grupa au frunzele mai mari fata de cele din prima grupa, tulpina mai puternica, iar caloarea lor, ca flori taiate, este mai sczuta, deoarece tija florala este mai scazuta (cca 30 cm). Diametrul florii este mai mare ca la prima grupa, ajungand pana la 12 cm. Petalele, mai intinse si regulat imbricate (se acopera ca si tiglele de pe acoperisul caselor), micsorandu-se dinspre exterior spre centru, sunt sau erecte sau oblice, in functie de deschiderea florii. Fata de grupa precedenta, perioada de inflorire este mai lunga in medie cu 5 zile. Petalele au varful ascutit sau retezat si pot fi in numar de pana la 22. Ca si la grupa precedenta , sunt flori cu fond alb sau galben, rosu sau stocojiu, cu diferite reflexe, apoi baltate, striate, marginate si colorate diferit. Intensitatea inmultirii vegetative este mai slaba. Sunt varietati pitice, inalte, timpurii, semitimpurii si tarzii. Florile, avand o durata de folosire mai lunga, sunt socotite plante de mare efect. Varietatile care prezinta importanta mai mare atat pentru fortat cat si in cultura libera sunt, in special, cele provenit din 'Murillo', care sunt slendide pentru fortat si foarte bune pentru cultura libera.
Lalelele tarzii
Lalelele din grupa Darwin. Soiurile din grupa Darwin provin din lalelele din grupa Breeder, de care se deosebesc prin colorit. Sunt foarte raspandite si apreciate pretutindeni. Sunt soiuri cu epoci tarzii de inflorire. Florile sunt foarte mari, bine formate, cu petalele rotunjite la varf, de culori stralucitoare, care merg de la alb pana la o tonalitate aproape negra si cuprinde nuante fine de roz, rosu inchis, orange, rosu liliachiu etc. petalele sunt foarte dense. Tijele florale sunt viguroase, atingand inaltimea de 65-75 cm. Inflorirea are loc la mijlocul linii mai, cand cele timpurii sau trecut. Soiurile pentru fortat din aceasta grupa produc flori pentru taiat toata iarna. Se folosesc cu succes, de asemenea, la amenajarea parcurilor si gradinilor si in cultura libera pentru flori taiate.
Lalele din grupa Darwin hibrid. Este o grupa noua provenita din incrucisarea lalelelor Darwin cu Tulipa fosteriana. Au flori foarte mari, de o forma exceptionala. In marime, nici o alta lalea nu egaleaza hibrizii Darwin. Multe din ele au culori vii, portocalii rosietice. Sunt foarte potrivite pentru plantarea in parcuri sau camp liber, pentru cultura in rasadnite reci si excelente in cultura fortata.
Lalelele din grupa Breeder. In aceasta grupa intra soiurile vechi, olandeze, cu inflorire tarzie. Ele au florile colorate diferit, predominand galbenul, portocaliul, violetul si brunul. Tija florala este viguroasa, inalta de 65-75 cm, purtand in varf flori mari. Are aceeasi epoca de inflorire cu lalelele Darwin, cu care se aseamana. Se ofilesc repede la soare. Inflorirea in anii cu primavara calduroasa este scurta. Se recomanda pentru amenajarea parcurilor la semiumbra si pentru flori taiate.
Lalelele din grupa Rembrandt. Sunt provenite din lalelele Darwin si breeder, de care se deosebesc printr-o talie mai mica si coloritul combinat al florilor.
Lalelele din grupa papagal. Au florile mari, foarte interesante datorita formelor fantastice, neregulate. Au efect deosebit in gradini si parcuri, unde infloresc in luna mai. Soiurile care se preteaza la fortat pot fi introduse in sere intre 10 si 15 ianuarie. Florile au, la inceput, forma ovoid alungita, apoi, cand se deschid petalele, acestea ajung sa aiba in medie 10 cm lungime, sunt ondulate, iar pe margine franjurate. Culoarea florilor variaza da la rosu luminos la cel mai curat galben inchis; uneori unicolore, baltate sau striate, marginate sau colorate cu desene in forma de flacari, de un verde ca iarba, verde galbui sau portocaliu. Frunzele sunt lat-ovale, de un verde palid albastrui, foarte ondulate. Datorita greutatii florilor, tulpina flexibila si inalta (60-70 cm) se inconvoaie.
Florile taiate creeaza un decor elegant. Aceasta grupa cuprinde atat soiurile pentru parcuri si cultura libera, cat si pentru cultura fortata.
Lalelele multiflora sunt lalele cu mai mult de o floare pe tulpina. De fapt, din fiecare bulb se formeaza o singura tulpina, care se ramifica in mai multe tulpini mai mici, fiecare sustinand cate o floare. Depinzand de dimensiunea bulbului si de cultivar, fiecare bulb produce trei pana la sapte flori. Inaltimea si dimensiunea florilor lalelelor multiflora variaza mult. Trebuie mentionat ca o parte din lalelele botanice (T. tarda, T. turkestanica), desi produc mai multe flori din fiecare bulb, nu sunt incluse aici. Sunt insa consemnate cultivaruri apartinand claselor de Lalele cu flori simple, botanice si Greigii.
Aceste lalele sunt cateodata numite "banuti". Floarea principala este la fel de mare ca la varietatea obisnuita, dar florile de pe tulpinile mai scunde sunt considerabil mai mici. Ofera un efect spectacular atat in vaza cat si in gradina, unde dureaza cateva saptamani. Se planteaza in grupuri. Infloresc tarziu, la sfarsitul lunii aprilie sau in mai, atingand 35-75 cm.
Lalele din grupa Cottage. Soiurile din aceasta grupa au forma florilor ovoida, cupiforma sau de ceasca. Majoritatea soiurilor au flori galbene de diferite nuante. Soiurile se caracterizeaza print-o epoca tarzie de inflorire si se folosesc pentru parcuri si in cultura libera pentru flori taiate.
Lalelele tarzii cu flori involte sau cu flori de bujori. In aceasta grupa intra soiurile cu flori batute de proveniente diferite, care infloresc mai tarziu decat lalelele batute, timpurii in medie cu 10 zile. Florile sunt mari, cu diametrul cuprins intre 11 si 13 cm. Are un mare numar de petale dispuse asemanator cu cele de la bujor. Culoarea florii este variata: rosu, roz, alb pur, orange, liliachiu. Soiurile din aceasta grupa sunt recomandate pentru cultura de flori taiate, aranjamente florale sub forma de grupuri, in parcuri, unde au o inflorire indelungata si pentru cultura fotata in care se comporta bine. Inaltimea plantei atinge 45-60 cm.
Lalelele cu flori in forma de crin. Soiurile din aceasta grupa au rezultat din incruciserea lalelei Retroflexa, care are forma florii de crin, cu soiurile din grupa lalelelor Darwin. Petalele sunt inguste, cu varful ascutit, indoit in afara. Inflorirea are loc
odata cu lalelele Darwin. Au tija flexibila si rezistenta, iar inaltimea poate atinge la 65 cm. Sunt foarte decorative datorita formei curioase a petalelor si a coloritului lor aprins si pur: alb, roz, rosu, galben. Se folosesc in parcuri, in cultura libera, pentru flori taiate si in cultura fortata.
Lalelele din grupa Bizarr. Aceasta grupa este cunoscuta de la primele inceputuri ale raspandirii lalelelor in Europa. Soiurile sunt destul de numeroase, viguroase si rustice, dar mai putin cautate.
Pe fondul galben al petaleleor se detasaza trei culori (violet, rosu si aproape negru), in diferite desene:liniute, striatiuni etc. Infloresc in acelasi timp cu lalelele Darwin. Se recomanda pentru flori taiate. Floarea poate fi cupiforma sau sferiforma. Inaltimea plantelor este in jur de 50 de cm.

LALELE BOTANICE
Tulipa kaufmanniana are bulbul colorat cafeniu, este de marime mijlocie. Tulpina este destul de scurta, 20-25 de cm- cu frunze laungite, cu diviziunile ascutite. Petalele sunt colorate in alb crem, striate cu rosu mai ales spre varf. La baza celor 3 diviziuni externe au cate o pata galbena portocalie. Infloresc primavara timpuriu: sfarsitul lunii martie, inceputul lunii aprilie.
Tulipa fosteriana. Are flori mari, timpurii, viu colorate in rosu, portocaliu, flori decorative purtate pe tije care apar in mijlocul unei rozete de frunze de un verde mai inchis. Inaltimea plantei este cuprinsa intre 30 si 35 cm.
Tulipa turkestanica. Florile sunt de culoare alba, cu centrul galben, iar pe dosul petalelor cu striuri verzi. In varful tijelor subtiri apar 3-6 flori mici, cu petalele ascutite, capatand la deschidere forma de stea, inaltimea plantei este in jur de 20 cm. ca si 'Tulipa kaufmanniana' si 'Tulipa fosteriana' se foloseste in grupuri mici, in gradini pentru alpinarii.
Tulipa greigii, are bulbul piriform, ascutit, de culoare castanie. Cele doua frunze inferioare sunt late de 4-5 cm, lungi de 15 cm. Floarea deschisa are diametrul de 12-15 cm. Este luminoasa, cu diviziunile recurbate in afara, cu cate o pata neagra la baza. Specie rustica, se inmulteste greu prin bulbi si seminte.
Tulipa praestans. Este o specie multiflora (are pe o tija mai multe flori). Florile sunt mari, cu cupa larga, rosii portocalii.
Inflorirea este abundenta si uniforma determina valoarea deosebita a acestei specii pentru rabate, stancarii si cultura fortata. Se introduc in sera la 25 ianuarie. In cultura libera infloresc in jurul datei de 1 mai. Poate atinge 25-30 cm inaltime.

Agrotehnica culturii lalelelor
Cultura lalelelor in camp. Cultura lalelelor in camp se face se face pentru obtinerea de flori taiate, bulbi si samanta.
Alegerea terenului. Cepele de lalele nu sunt pretentioase fata de conditiile de sol. Totusi, se obtin rezultate mai bune intr-un pamant bine lucrat, argilo-nisipos, bogat in humus si cu o reactie neutra. Solurile nisipoase sau grele pot fi folosite numai in cazul in care li se aplica, in prealabil, anumite tratamente.
Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie sa fie expuse la soare, deci bine luminate si protejate de vanturi reci, sa aiba suprafata plana, fara adancituri in care sa stagneze apa, fapt care ar provoca aparitia bolilor criptogamice si, in consecinta, stricarea bulbilor.
Trebuie evitata vecinatatea constructiilor, gardurilor si arborilor, deoarece pe terenurile puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici. Totusi, soiurile tardive pot fi amplasate la semiumbra, unde infloresc mai indelung. Lalelele se dezvolta foarte bine in terenurile in care apa freatica este aproape de suprafata solului, mai ales in perioada de vegetatie, cu conditia ca orizontul superior sa fie bine aerisit. Pregatirea terenului in vederea plantarii are o importanta foarte mare, deoarece de felul cum se face aceasta pregatire depinde, in mare masura, calitatea bulbilor si a florilor.
Una dintre cele mai importante lucrari este aratura adanca sau sapatul solului cu cazmaua la 40-45 cm. In cazul unui sol argilos va trebui inbunatatita compozitia prin adaugarea de nisip de rau, in cazul solurilor nisipoase se va aduga mranita bine putrezita sau pamant de telina. Lalelele nu suporta ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de plantare, deoarece aceasta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Cel mult ingrasarea se face cu un an inainte, la planta permergatoare sau la ogorul negru. Chiar cantitatile mici de balegar proaspat dauneaza. Nu este indicat sa fie folositi la inmultire bulbii recoltati de pe astfel de terenuri. In functie de sol si de posibilitatile cultivatorului, se poate aplica plantei permergatoare ( de preferat o prasitoare), cu 2-3 ani inainte de plantarea lalelelor, cca 150 tone balegar la hectar. De fapt cele mai bune permergatoare sunt leguminoasele.Plantele permergatoare trebuie sa parasesca terenul cel mai tarziu pana la sf lunii septembrie, inceputul lunii octombrie, pentru a nu se face plantatul prea tarziu.
Cand suntem nevoiti sa facem o cultura pe un sol la care timpul nu ne-a permis sa aplicam o gunoiere plantei permergatoare, recurgem , cu cateva luni inainte de plantarea bulbilor, la aplicarea mranitei bine putrezita. Rolul ei este de a asigura plantei, in timpul culturii, un mediu de crestere bine structurat. cand solul este prea acid, in afara de ingrasamintele organice, putem folosi, cu rezultate bune si ingrasamintele chimice, dar cu multa prudenta in respectarea dozelor.
Neatentia sau nepriceperea celor care aplica ingrasamintele chimice pot duce la distrugerea culturii. De aceea, vom da in continuare, cateva doze orientative, aplicarea lor variind in functie de compozitia chimica a solului. Odata cu aratura adanca se poate aplica un ingrasamant mineral complet, format din:
150-200 kg/ha sulfat de amoniu;
350-400 kg/ha superfosfat;
150-200 kg/ha sulfat de potasiu.
Cand este un sol prea acid se poate inlocui superfosfatul cu faina lui Thomas, primavara sau la ingrasarea de baza.
Dintre ingrasamintele fosfatice se pot aplica, cu un an inainte de plantare, faina de oase si cea de fosforite, iar dintre cele potasice cenusa de lemn. Toate se administreaza inainte de aratura adanca. Este bine ca in sol sa mentinem o rezerva suficienta de apa. Aceasta se poate realiza adaugand solului in jur de 10 kg/m patrat turba (se administreaza o data cu mranita), cu mare putere de absortie si care are propietatea de a cada plantei, pe masura nevoilor sale, apa acumulata in cursul udatului anterior.
Amendamente. Amendarea solurilor se face numai pe baza unor analize de sol foarte amanuntite. Pe solurile acide, mai usoare, se recomanda pentru corectarea acestui neajuns folosirea varului stins, in medie 40 g/metru patrat, sau faina lui Thomas (50% CaO), in jur de 100 g/metru patrat, iar pentru solurile mai grele piatra de var macinata. In caz ca solurile
sunt foarte calcaroase lipsa borului poate fi evitata prin incorporarea unei sari de bor, 2 g/m patrat (boraxina).
Ingrasamintele si amendamentelor se pot incorpora in sol cu ajutorul unei freze pana la 20-25 cm adancime, astfel ca ingrasamantul, pamantul si turba sa constitue un amestec omogen. Dezinfectarea solului este foarte necesara. Se poate face cu aburi, pe cale chimica, cu formalina sau cu preparate organomercurice. S-a constatat ca la o temperatura in jur de 100 grade Celsius, timp de 30 minute, majoritatea organismelor pier. Cel mai rapid si usor mijloc pentru dezinfectarea solului este, insa, folosirea substantelor chimice, ca: formalina 2%, D.D(diclorpropan-diclorpropen) 25-40 g/m patrat, sulfat de cupru pana la 3%, preparate organo-mercurice (Germisan, Uspulum, Ceresan) 0,5%, folosindu-se in toate cazurile 9-11 l solutie la m patrat si formol 40%.
Un procedeu mai usor de aplicat consta in umectarea puternica a solului pentru 1 metru patrat de pamant 0,5 l formalina dizolvata in 10-25 l apa, dupa care se inveleste solul cu rogojini sau prelate.
Nu se planteaza pana nu dispare mirosul de formol. Se mai poate folosi solutie de piatra vanata 0.5-0,6%, folosind cca 8-10 l solutie diluata/m patrati. Pentru dezinfectarea uneltelor, ramelor, cutiilor etc. se poate folosi formalina sau sulfat de cupru in concentratiile aratate la dezinfectarea solului.
Prezenta substantelor organice si aplicarea prasilelor, inainte si dupa dezinfectie, imiedica formarea diferitelor substante toxice in sol. Pregatirea materialului pentru plantat prezinta o importanta deosebita, caci de alegerea si pregatirea lui depinde in mare masura reusita culorii. Deci, se recomanda ca acesta sa fie de calitate superioara, sanatos si bine pastrat pana la plantare.

Plantarea lalelelor. Inainte de plantare, terenul trebuie sa fie afanat pe o adancime de 25-30 cm. De regula, tuberobulbii se planteaza la o adancime cam de trei ori grosimea bulbilor, deci in medie 12 cm adancime, exceptie facand lalelele tarzii, care se pot planta pana la o adancime de 20 cm. Pe solurile mai usoare, plantarea se face mai adanc cu 2 cm fata de solurile grele. Operatia de plantare se face toamna, astfel ca bulbii sa aiba timp sa se inradacineze pana la venirea gerurilor. In conditiile tarii noastre, timpul de plantare variaza intre 15 septembrie si 10 octombrie. O inradacinare buna a bulbilor are loc la o temperatura medie de 5 grade C si la o umdiditate suficienta a solului. In caz ca solul este uscat, il udam pentru a-i asigura umiditatea necesara. Nu vom planta niciodata intr-un teren uscat. Pentru a se preveni amestecarea lalelelor se are grija ca plantarea lor sa se faca pe soiuri. Prima data, cum este si firesc , se planteaza soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii si pe urma cele tardive.
La scoaterea din depozit, bulbilor li se mai face un ultim control, inlaturandu-se cei care sunt bolnavi. La locul de plantare se transporta insotiti de etichete. Pentru obtinerea de flori taiate si bulbi, plantarea bulbilor se face pe straturi. Cea mai indicata latime a brazdei s-a dovedit a fi de 1,20 m, despartita de poteci late de 40 cm. Plantatul lalelelor pe suprafete mici se executa manual, iar pe suprafete mari mecanizat, cu ajutorul masinilor speciale. Pentru plantarea manuala ne putem servi de harlete sau plantatoare obisnuite din lemn sau metal. Ca sa putem realiza plantarea lalelelor la aceasi adancime, trasam santuletele, in care se pun cu mana cepele la distanta stabilita pe rand. Distanta de plantare intre randuri poate varia intre 15 si 25 cm, iar pe rand 10-20 cm.
Marcarea terenului. Dupa ce terenul a fost bine nivelat cu grebla, marcarea se face cu marcatorul, in lungul si latul brazdei, cand terenul este putin umed, asa incat sa se poata cunoaste urmele marcatorului. In cazul cand totusi se planteaza pe soluri grele, se recomanda ca pe fundul santuletelor sau al gropii sa se puna putin nisip. Plantarea in parcuri se face dupa stabilirea compozitiei florale in desenul pe care ni l-am propus.
Intretinerea culturii de lalele. Combaterea crustei si buruienilor. Lucrarile de ingrijire incep inainte de rasarirea plantelor, odata cu formarea crustei la suprafata solului sau aparitia buruienilor. Afanarea solului si distrugerea buruienilor se face de cate ori e nevoie si, mai ales, dupa fiecare ploaie mai abundenta.
Maruntirea pamantului se face cu multa grija, fara a se deranja sau rani planta. In cele mai multe regiuni se intampla ca imediat dupa topirea zapezii sa apara coltii de crestere si, daca timpul este bun, plantele se dezvolta rapid. In aceasta situatie se aplica prasile manuale pe suprafetele mici sau mecanizate pe suprafetele mari. In intreaga perioada de vegetatie, solul se mintine afanat.
Udatul, ca si combaterea crustei, se face ori de cate ori este nevoie. Cerinta cea mai mare de apa o au lalelele in perioada cresterii frunzelor si florilor. Se poate folosi udatul prin aspersiune (pana la aparitia butonilor floriferi), udatul cu furtunul si udatul in brazde adanci. Odata cu udatul se face si ingrasarea suplimentara, de 3-4 ori in perioada de vegetatie. Inainte de a incepe ingrasarea, se fac analize pentru a determina cantitatea de elemente nutritive existente, in vederea completarii lor cu ingrasaminte. Nevoia substantelor nutritive poate fi simtita de-a lungul perioadei de vegetatie in mod diferit, astfel ca ingrasarea suplimentara trebuie in asa fel facuta incat plantele sa aiba la dispozitie in fiecare faza de crestere elementele necesare. Modul de aplicare a ingrasamintelor difera de la o faza la alta, astfel: in primele faze de crestere, cand radacinile sunt putin dezvoltate, pentru a nu dauna plantei, se aplica doze mici administrate superficial, in jur de 4 cm adancime. Cand radacinile devin mai puternice si deci planta se mai dezvolta, se pot aplica doze mai mari, administrate intre randuri si ceva mai adanc. Prima ingrasare suplimentara se poate aplica cand plantele au o inaltime medie de 5 cm. Ingrasamantul se aplica sub forma de solutie, caci sub forma de praf se depune pe aparatul foliaceu si produce arsuri. Este o ingrasare complexa in care trebuie sa predomine azotul (administrat sub forma de azotat de amoniu). Impreuna cu ele se mai da sarea potasica, superfosfatul, sulfatul de amoniu, in cantitati de 50 g/m patratul, respectandu-se raportul N :P :K=2,8 :2 :1 sau 2 :1 :1. Rolul acestui ingrasamant este de a da plantei si bulbilor o vigurozitate mai mare.
A doua ingrasare se da in perioada pregatirii pentru inflorire sau, mai bine zis, in perioda de formare a butonilor florali. De data aceasta, ingrasamantul va fi bogat in potasiu. Se folosesc ingrasaminte potasice sau amestec de cenusa cu must de balegar 1/10 si, in cantitati mai mici, ingrasaminte azotoase si fosfatice. Ca ingrasamant potasic se poate folosi fosfatul de poasiu, 20-40 g/m patrat. Raportul intre elemente va fi N :P :K=1 :2 :3.
In perioada infloririi, fosfatul ocupa primul loc, administrandu-se sub forma de superfosfat, singur sau in amestec cu must de balegar. Acesta, ca orice ingrasamant fosfatic, mareste recolta de bulbi, pe cand in combinatie cu potasiu stimuleaza dezvoltatea tijei florale, marindu-i, totodata, si rezistenta. Fosforul prelungeste si mentine prospetimea florii, ajutand la colorarea ei. Raportul intre elemente va fi N :P :k=1 :3 :2,5. Se mai aplica si a patra ingrasare suplimentara, in ultima etapa in care are loc maturarea semintelor, a bulbilor si bulbisorilor. Deci, dupa infolire nu se vor mai aplica ingrasaminte azotoase, ci numai acelea pe baza de fosfor si poatasiu. Se poate mentine acelasi raport dintre elemente ca si la ingrasarea a treia. De fiecare data, inainte de a se aplica ingrasamantul lichid, solul se afaneaza si apoi se uda.
Evitarea excesului de saruri solubile, care au drept efect incetinirea cresterii si activitatii radacinii, poate fi posibila printr-o concentratie concentratie salina maxima a solutiei ce se foloseste (nu trebuie sa depaseasca 2 g la litru).
Pe tot timpul culturii este necesar sa se mentina un echilibru intre azot, fosfor si poatasiu, cu exceptia anumitor perioade din viata plantei, asa cum am vazut mai sus, cand unul dintre elemente predomina.
S-a observat ca lipsa substantelor nutritive din sol, precum si raportul dintre elemente sau modul de administrare, influenteaza in mod semnificativ aspra calitatii florilor si bulbilor. Prezenta in sol a unei cantitati suficiente de azot va da nastere unor procese normale de crestere, care se remarca prin dezvoltarea plantelor si o grabire a maturitatii. Cantitatea insuficienta de azot din sol duce la incetinirea cresterii lastarilor si frunzisiului. Acest lucru se poate observa la frunze, care capata la inceput un colorit verde deschis , apoi se ingalbenesc, nervurile se inrosesc si, pana la urma, se necrozeaza. De asemenea, tulpinile se subtiaza, micsorandu-li-si rezistenta. In schimb, excesul de azot, mai ales, in lipsa celorlalte elemente, fosfor si poatasiu, duce la prelungirea vegetatiei, cresterea exagerata aplntelor si, implicit, la o intarziere a infloririi.
Un alt element important in viata plantelor este fosforul, un bun regulator al respiratiei, care favorizeaza absortia sarurilor minerale si are o influenta buna asupra infloritului.Impreuna cu calcilul si potasiul mareste rezistenta plantelor la boli si la indoirea tijelor florale. Daca cantitatea de fosfor din sol este insuficienta, frunzisul va capata un aspect verde inchis spre albastrui, fara luciu caracteristic soiului, devenind in final, violet roscat. De asemenea, au de suferit radacinile si tulpinile, care se dezvolta slab, iar tijele florale devin mai putin rezistente, aplecandu-se cu usurinta. Daca aceasta insuficienta a fosforului din sol persista, plantele pot pieri. Al treilea element important este potasiul, care joaca un rol destul de mare in intensificarea asimilarii de catre plante a azotului si a sintezei substantelor azotose.
Lipsa de potasiu a solului face ca plantele sa fie slab dezvoltate, sa apara pete brune pe frunzele mai batrane, de-a lungul nervurii principale, iar in cazuri extreme planta se usuca capatand la varf culoarea albastra. De asemenea, se observa o slaba ramificare a plantei, infloritul intarzaie si calitatea florilor cade simtitor. Un lucru demn de remarcat este faptul ca udarile fertilizate cu doze slabe si efectuate des sunt mai favorabile decat cele imbelsugate, dar date la intervale mai mari. Aplicarea ingrasamintelor fertilizate se recomanda sa se faca in urma unor ploi (cand cultura este in camp) sau dupa un udat profund (in lipsa ploii si in cazul culturilor in sera), dupa ce solul a fost bine afanat. daca dupa aplicarea ingrasamintelor urmeaza 1-2 zile secetoase, se uda din nou pentru a preveni eventualele arsuri ale radacinilor.
Mulcirea solului se recomanda in aproape toate regiunile de cultura a lalelelor. Aceasta lucrare consta in acoperirea suprafetei solului cu un material afant, in scopul pastrarii umiditatii, a normalizarii temperaturii, a evitarii crearii crustei sau cresterii buruienilor si a anularii efectului daunator al ploilor repezi. De asemenea, are o influenta favorabila asupra structurii solului si a organismelor din stratul protejat. Mulcirea imiedica inghetarea prea afanata a solului, iarna. Ea se poate aplica, cel mai tarziu, atunci cand varful plantei a inceput sa patrunda stratul de pamant. La acoperirea solului se poate folosi pleava, turba, paie, rumegus, gunoi putred de grajd sau frunze. De asemenea, se mai poate folosi hartia de diferite culori sau foi de material plastic, prevazute cu orificii pe unde pot strabate plantele si patrunde apa de udat sau ploaia. In vederea reglarii temperaturii solului, se aleg materiale de culoare inchisa pentru regiuni umede si racoroase si de culora deschisa pentru regiuni mai secetoase. Mulcirea se poate aplica pe suprafete mari cu masini spleciale, iar pe suprafete mici manual. Toamna, hartia sau materialul plastic folosit ca mulci se poate aduna de pe teren, celelalte materiale organice fie ca se ingroapa sub brazda pentru a folosi ca ingrasamant, fie ca se lasa in continuare pentru a impiedica inghetarea prea adanca a solului iarna.

Protejarea bulbilor plantati in camp peste iarna. Desi cepele de flori sunt rezistente la frig, este recomandabil ca in tinuturile cu clima mai aspra sau cu straturile expuse la vanturi reci, ca si in cazul unei plantari tarzii, sa li se faca o protectie usoara de iarna, cu ramurele de brad, paie, mranita, turba etc. Aceste invelisuri trebuie sa fie indepartate daca cepele incep sa cresca. Controlul soiurilor este o operatie care se efectueaza cand plantele incep sa infloreasca. Cele care apartin altor soiuri se scot cu pamant in jurul bulbilor si se planteaza in alt strat separat. Cand cultura lalelelor se face pentru bulbi, imediat dupa eliminarea soiurilor straine, se trece la indepartarea florilor, pastrandu-se tija florala. La lalelele cultivate in parcuri, in scop decorativ, se indeparteaza atat florile cat si tijele florale, dar numai dupa ce florile s-au trecut. Pentru ca efectul rabatului cultivat cu lalele sa fie prelungit, se procedeaza la un amestec cu crin, iris, ale caror frunzis si tulpini acopera lalelele care se usuca. In cazul cultivarii lalelelor pentru flori taiate, tijele florale se recolteaza pe masura infloririi, avand grija ca totdeauna sa se lase, spre brazda, cateva frunze, pentru a permite hranirea bulbilor. Cu toate acestea, bulbii sunt mult mai mici decat in primul caz.
Ingrijirea lalelelor dupa inflorire. De cele mai multe ori se lasa cepele florilor in pamant si se completeaza sau se inlocuiesc toate la cativa ani. In timpul vestejirii florii se taie tijele florale pentru ca toata rezerva de hrana sa ramana tinerelor cepe. Daca cepele trebuie sa fie scoase, acest lucru se face cu menajarea radacinilor si frunzelor. Pana la uscarea frunzelor (solzii de pe bulb) trebuie pastrati la un loc umbros, apoi trecuti la racoare si aer uscat pana in toamna.

Recoltarea bulbilor de lalele este una dintre cele mai importante operatii, deoarece de aceasta depinde viitoarea cultura. Practic, scoaterea cepelor se face cand partile aeriene sau uscat, deci dupa terminarea infloririi plantelor, ceea ce corespunde cu lunile iunie-iulie. Recoltarea se face pe timp frumos. Se efectueaza manual, cu ajutorul unor furci sau harlete si mecanizat, cu masini speciale. Este necesar o atentie deosebita ca bulbii sa nu sufere vreo vatamare. Ei se vor scoate din pamant, se vor aseza in lazi si se vor transporta imediat intr-un loc umbrit, ferindu-i de soare, deoarece se rupe scoarta, a carei culoare maronie capata un aspect neplacut. Dezgroparea timpurie a bulbilor, fara sa asteptam ca partea aeriana sa se usuce, atrage dupa sine o micsorare a lor si, totodata o reducere a procentului de plante care trebuie sa infloreasca in anul urmator. Recoltrea se face pe soiuri :timpurii, semitimpurii si tarzii. Cu ocazia sortarii, bulbii si bulbilii se impart in mai multe categorii, in functie de soi si marime. In prima categorie vor intra bulbii al caror diametru 4este peste 4 cm si vor fi destinati, in primul rand pentru culturi fortate, apoi, pentru parcuri si flori taiate.
A doua categorie va cuprinde bulbii cu diametru de 3-4 cm si care vor fi destinati culturii in parcuri si culturilor in camp pentru flori taiate. In categoria a treia vor intra bulbii cu diametrul cuprins intre 2,5 si 3 cm, destinati pentru inmultire, impreuna cu bulbii. Sortarea poate fi manuala sau mecanizata, in functie de suprafata cultivata. Bulbii se scot pe uscaciune si nor si nu trebuie curatati prea mult de radacini si de pui.
Dezgroparea bulbilor este bine sa se faca in fiecare an deoarece unele soiuri produc multi pui, altele putini, iar altele se deplaseaza adanc in pamant, producand in fiecare an bulbi la cativa cm deasupra celui batran, devenind mai mici si pierzand din calitatile initiale. La scoatere vom observa ca bulbii proveniti din soiurile compacte si neaerisite sunt cu o greutate mai mica. In regiunile in care perioada de coacere a bulbilor este racoroasa si umeda, bulbii sufera din cauza temperaturii scazute, a excesului de umiditate si, partial se imbolnavesc. Pentru coacerea bulbilor este necesar un timp foarte calduros si indelungat.
Depozitarea si uscarea cepelor de lalele. Pentru reusita unei culturi trebuie acordata atentie deosebita cepelor de lalele inca din perioada de pastrare a lor. Daca bulbilor nu li se acorda atentia cuvenita, ei isi pot diminua valoarea sau chiar pot putrezi datorita diferitelor boli a caror agenti infecteaza cultura inca din perioada de vegetatie anterioara sau in timpul pastrarii. Evitarea acestor neajunsuri este posibila prin recoltarea si uscarea bulbilor la timp si in bune conditii. In plus, ei se vor trata cu fungicide si insecticide si se vor lua masuri pentru prevenirea atacului soarecilor si sobolanilor. Tratamentul bulbilor, imediat dupa recoltare si depozitarea lor lor in bune conditii, reduce simtitor pierderile prin putrezire.
Uscarea imediata a bulbilor influenteaza in mod favorabil sanatatea lor, scazand putrezirea cu 9-11% fata de 15-17% (cand uscarea se amana cu cateva zile) sau 29-31% (cand uscarea se executa cu 14-16 zile dupa recoltare). Totodata, insa, astfel de amanari duc la cresterea atacului bolilor si ciupercilor.
Uscarea se face pe baza schimbului de aer cald si evacuarea aerului umed cu ajutorul ventilatoarelor de diferite debite. Pentru ca uscarea sa se faca uniform nu se recomanda scoaterea bulbilor pe timp nefavorabil. Cand suntem nevoiti sa facem acest lucru ii vom spala mai intai de noroi. Uscarea bulbilor, deci, se poate face pe cale naturala, prin imprastierea lor pe un loc ferit de razele solare si artificial, cu ajutorul instalatiilor speciale.
Depozitele trebiue sa aiba o temperatura uniforma, oscilatiile mari ale temperaturii aerului din timpul uscarii duc la craparea solzilor de acoperire. Excesul de umiditate este daunator bulbilor, care se acopera cu mucigai, iar apoi putrezesc.
Bulbii se aseaza intr-un strat foarte subtire, 1-2 randuri, pentru a permite aerului sa patrunda la fiecare in parte. Acest lucru este favorizat si de stelajele confectionate din sarma impletita. Starea bulbilor depinde si de terenul din care sunt scosi.
Astfel, cei din locurile umede cer o foarte buna aerisire si uscare, pe cand bulbii din solurile nisipoase cer evitarea supracoacerii. Timpul de uscare este determinat si de temperatura si umiditatea incaperii. Se prefera o temperatura sub 30 grade C, deoarece temperaturile ce depasesc aceasta valoare deterioareaza bulbii. La o temeperatura medie de 24 grade C si la o umiditate de 75% este necesar, pentru uscare, in jur de 17 zile. Pentru a putea realiza un regim optim este necesara uscarea artificiala. In depozit obligatoriu trebuie sa fie intuneric sau sa nu patrunda razele solare. Formarea mugurilor viitorului bulb de inlocuire si a tulpinii florale se face in timpul pastrarii in depozit. Daca, in aceasta perioada, temperatura depozitului este de 4-6 grade C, formarea mugurilor nu mai are loc si bulbii nu mai infloresc in anul urmator.
Dupa ce bulbii s-au uscat se trece imediat la curatirea lor (de radacinile vechiului, bulb etc), insa, cu multa atentie, pentru a nu vatama cepele, ele fiind foarte sensibile. Odata cu operatia de curatire se face si la indepartarea bulbilor bolnavi si vatamati. Sortarea bulbilor dupa marime se face cu ciurul special cu orificii. In timpul pastrarii, temperatura si umiditatea se vor controla mereu cu ajutorul termometrelor, higrometrelor si psihrometrelor.
Durata de uscare a bulbilor variaza in functie de starea umiditatii lor la recoltare, de maturitatea si marimea lor, de gradul de curatenie, de temperatura la care ii supunem, de umiditatea aerului ( se va mentine tot timpul intre 70 si 75%).
Uscarea poate fi determinata prin cantariri repetate ale bulbilor, constatandu-se, astfel, scaderea continutului in apa. Trebuie sa ne ferim de o uscare prea avansata a bulbilor, deoarece, aceasta atrage dupa sine o scadere a infloritului si a calitatii florilor. In special, la soiurile timpurii, in urma tratamentului cu temperatura, se inbunatateste puterea de vegetatie in timpul fortarii. Deseori rezultatele fortarii depind de acest lucru. Orientativ putem arata ca, in general, la sfarsitul lunii august se pot folosi temperaturi cuprinse intre 16-20 grade C, pana la sfarsitul lunii septembrie 25 grade C, iar in octombrie din nou 16-20 grade C.
Aceste date sunt realizabile pentru cei care au la indemana incaperi unde se poate regla temperatura. Trebuie remarcat ca fiecare soi pretinde alta temperatura. Pentru transportul bulbilor la distante mari se folosesc pungi si lazi de carton prevazute cu orificii pentru aerisire. Pe ele se lipesc etichete cu denumirea soiului si pentru siguranta acestea se pun si in interiorul lor.

Cultura lalelelor in parcuri si gradini. Inainte de a trece la plantarea lalelelor in parcuri si gradini, trebuie, mai intai, sa se stabileasca compozitiile florale. Pentru ca sa obtinem cea ma frumoasa dezvoltare este necesar ca, din multimea de specii si soiuri, sa alegem pe cele mai potrivit, in functie de scopul pe care-l urmarim. Daca tinem cont de timpul lor de inflorire, se poate obtine un decor variat incepand inca din primavara timpuriu cu plantarea speciilor Tulipa kaufmaniana, Tulipa fosteriana( cu flori mari ), Tulipa praestans si altele. Se pot planta combinate cu narcisele salbatice, Chionodoxa, Scilla, Muscari, ca si cu diferite alte soiuri de primule. Deosebit de placut arata gradinile plantate cu astfel de specii. Speciile pitice mai pot fi folosite in platbande pe marginea aleilor. Din aceasta grupa fac parte soiurile timpurii simple sau involte, indicate pentru plantarea in intregime a stratului sau in plantarea intercalata sau insotitoare a zambilelor si narciselor, iar pe margini cu crocus. In a doua jumatate a lunii aprilie, pana la sfarsitul lunii mai, infloresc grupele care cresc inalte, cele cu floarea in forma de crin (Mendel, Triumph, Cottage, Darwin, Breeder, si Papagal). Se recomanda sa se aseze la marginea stratului soiurile mai scunde, care infloresc mai devreme si soiurile cu tije lungi, care infloresc mai tarziu, in primul rand la mijlocul statului.
Foarte distinsa apare o plantare intermediara de tulipe inalte in grupe de 10-15, printe care sunt presarate pansele, nu-ma-uita, galbenele etc. De asemenea, efecte placute se obtin si prin combinarea plantelor ale caror flori au diferite forme, ca: oval alungite, cele cu florea in forma de cupa mai larga, lalelele cu flori in forma de bujori, in forma de crin, lalelele papagal cu petalele franjurate. In alcatuirea schemei de plantare trebuie sa tinem seama de efectul placut al gamei de culori, de la alb pur pana la aproape negru, de la roz deschis pana la purpuriul cel mai inchis. Nu trebuie neglijate nici soiurile bicolore sau 'nu-ma uita', micsunelele, mixandrelele etc., pentru a completa decorul dupa trecerea primelor flori. Dupa ce florile s-au vestejit, se vor taia tijele florale inainte de caderea petalelor. Daca este posibil, se va schimba locul de plantare in fiecare an sau, cel putin, se va reinoi, partial, pamantul.
Resalbaticirea. Pentru a se obtine o impresie de natural, in padurici, straturi cu arbustim si pajisti, se arunca cepele si se ingroapa la locul unde au cazut. Dupa vestejire se aduna tulpinile de la suprafata pamantului. An de an ele infloresc din nou si se inmultesc.

Cultivarea lalelelor sub adaposturi de material plastic sau rame de geamuri
Imediat ce plantele au rasarit primavara si timpul este favorabil, brazdele de lalele se acopera cu tocuri de rasdnite pe care se aseaza rame de geam, iar noaptea, pentru a ridica mai mult temperatura in interior, se pun peste rame rogojini. De asemenea, se poate folosi polietilena la construirea de adaposturi in forma de tunel. Pentru sustinerea polietilenei se folosesc arce din tub de material plastic care se aseaza la distanta de 0,80 m de-a lungul tunelului. Atat tocurile cat si tunelele la contactul cu terenul se acopera cu pamant pentru a impiedica patrunderea aerului in interior. Aceste adaposturi permit inflorirea, in medie cu 14 zile mai devreme decat in mod normal si cresterea destul de mare a tijelor florale. Se recomanda folosirea lor, mai ales, pentru soiurile timpurii. Conditionarea si tratarea bulbilor, cultura fortata si diferite tratamente aplicate bulbilor de flori in vedrea fortarii. Conditionarea si tratarea bulbilor de lalele. Dupa recoltarea bulbilor care se face cand culoarea acestora este maron, se trece imediat la uscare si curatarea lor. In functie de utilizare, tratarea termica se aplica astfel:
Tratarea bulbilor pentru culturi de camp, flori taiate:
-Uscarea se face timp de o saptamana la temperatura de 23 grade C.
-Dupa curatire se trateaza timp de 3 saptamani la temperatura de 23 grade C.
-Alte 2 saptamani se trateaza la temperatura de 20 grade C.
-Pana la plantarea in camp, 2-2,5 luni, se pastreaza la temperatura de 17 grade C.
Tratarea bulbilor pentru cultura fortata normala:
-Dupa recoltare se trec imediat la uscare la temperatura de 34 grade C tim-p de o saptamana.
-Dupa curatare se pastreaza pana ajung la stadiul G, timp de 3-4 saptamani, la 20 grade C.
-Urmeaza tratarea timp de 2 saptamani la temperatura de 17 grade C.
-Timp de 6 saptamani se treteaza la 9 grade C, dupa care se poate planta.
Tratarea bulbilor pentru cultura fortata timpurie la 5 grade C:
-Uscarea se face la temperatura de 34 grade C, timp de 1 saptamana.
-Pana ajung la stadiul G, timp de 3-4 saptamani se trateaza la 20 grade C.
-Urmeaza un tratament de 17 grade C timp de 2-3 saptamani.
-Se trateaza la temperatura de 5 grade C, 9-10 saptamani, dupa care se pot planta.
Tratarea bulbilor pentru cultura fortata mijlocie si tarzie la 5 grade C:
-Dupa conditionare se trateaza timp de 2 luni la temperatura de 23 grade C.
-Urmeaza 3-4 saptamani la temperatura de 20 grade C.
-Se trece la temperatura de 5 grade C timp de 12 saptamani.
Cultura fortata a lalelelor se practica in scopul obtinerii de flori in sezonul de iarna-primavara. Prin alegerea soiurilor, o buna esalonare a introducerii in sera si a priceperii cultivatorului se pot obtine plante inflorite de la inceputul decadei
a-II-a a lunii decembrie si pana in primavara, cand incep sa infloreasca in cultura libera.

In cultura fortata pot fi folosite toate soiurile din grupa lalelelor simple si batute, timpurii. In continuare, vom arata cateva procedee de pregatire si apoi, de fortare a lalelelor. Cunoastem ca lalelele plantate toamna produc frunze si flori primavara, sub influenta conditiilor favorabile ale mediului inconjurator si anume, cand temperatura solului creste.
Daca totusi aceeasi bulbi sunt plantati in locuri mai calde, unde temperatura solului in timpul lunilor de iarna nu scade sub 10-15 grade C, odata cu venirea primaverii, bulbii nu vor mai creste sau, cel mult, vor avea o crestere foarte scurta. In acest ultim caz, floarea nu se va desprinde de frunze si, asa dupa cum am mai aratat, uneori plantele nu infloresc deloc.
Atmosfera din timpul iernii este foarte importanta pentru lalele, deoarece, la temperaturi joase, se vor desfasura anumite procese in bulbi, care in timpul primaverii, le va permite sa cresca repede si sa produca flori de calitate pe o tija florala cu lungimea normala.
Cand dorim sa avem lalele inflorite in luna ianuarie sau mai devreme, ele se vor planta la 1 octombrie si se vor pune la locul de fortare intre 20 noiembrie si 1 decembrie. Aceasta inseamna ca lalelele au o admosfera de iarna pentru numai aproximativ doua luni in patul de plantare sau depozit. Aceasta perioada este prea scurta si, prin urmare, lalelele pe care noi dorim sa le avem inflorite pentru data amintita trebuie sa aiba o atmosfera de iarna foarte riguroasa inainte de a fi plantate. Aceasta se poate realiza prin aplicarea tratamentelor reci. Inainte de racire, insa, se pot aplica anumitor loturi de lalele diferite tratamente. Vom arata unul din tratamentele cele mai accesibile si anume, cel electric, care consta in ingroparea de cabluri electrice in cultura de lalele in perioada mai-iunie. Ele au proprietatea de a incalzi solul si de a duce mai repede la maturatie lalelele plantate pe aceste supfrafete. In aceste conditii, noul mugure floral se dezvolta mai devreme decat la cepele netratate. Aplicarea acestei metode face posibila obtinerea infloriri unui mare sortiment de lalele cu tija luna inainte de 10 decmbrie. Cultura din sol degajata de cablurile electrice pregateste bulbul pentru inflorire.
Temperatura pamantului influenteaza, deci, maturatia. Bulbii de lalele destinati tratarii prin racire se inmagazineaza imediat dupa recoltare la o temperatura de 15-20 grade C, insa nu inainte de a se sectiona si cerceta microscopic tendinta de inflorire a bulbilor. Pentru aceasta se ia din fiecare lot de lalele si, nu din acelasi loc, un numar oarecare de bulbi.
In general, se poate observa ca formarea mugurelui nu a inceput inca si tendintele de inflorire se afla in prima faza de dezvoltare. In urma supunerii bulbilor la temperatura inalta s-a constatat un proces de dezvoltare a primordiilor florale, fapt care ne permite ca dupa cateva saptamani sa scadem temperatura la 16-17 gradeC. Momentul aparitiei staminelor in floare poate determina scaderea temperaturii la 9 grade C. In aceasta faza se pot mentine cepele 5-6 saptamani, caci elementele cerute pentru perioada de inflorire se gasesc in aceasta faza de preracire. Mentinerea acestei temperaturi joase este necesara pentru ca ea grabeste procesele de dezvoltare care au loc pentru a garanta o crestere rapida in timpul periodei de fortare, in timp ce o temperatura ridicata le incetineste. Cand temperatura patului de plantare nu este mai mare de 13 grade C, bulbii astfel tratati se vor planta imediat, caci o intrerupere pentru mai mult timp va da nastere la plante slab dezvoltate, cu inflorire tarzie. Temperaturile mai mari sunt in detrimentul procesului de dezvoltare din bulbi. In caz ca temperatura locului unde se planteaza lalelele este ridicata este necesar sa se acopere patul de plante cu paie si apoi sa se stropeasca cu apa. Daca, totusi, acest lucru nu se poate realiza se amana plantarea, iar cepele vor ramane in continuare, la temperatura de 9 grade c. Este posibil ca paiele sa atraga soarecii, care sunt forte periculosi, deoarece mananca lastarii. In acest cac, trebuie luate imediat masuri pentru a-i distruge.
Mentinerea unei temperaturi de 12 grade C in timpul primelor doua saptamani de la plantare este favorabila pentru o rapida inradacinare. Lazile sau ghivecele plantate trebuie sa fie ingropate intr-un loc racoros sau umbrit. acest pamant trebuie sa fie afanat si permeabil, tinut totdeauna umed, fara sa stagneze apa provenita din precipitatii sau zapezi. Daca toamna, cand se face plantarea, vremea este excesiv de uscata, terenul trebuie udat. Evitarea excesului de apa din paturile de plantare se face prin folosirea drenajului de jur imprejur. Prea multa apa in patul de plantare duce la o slaba inradacinare.
Bulbii plantati la ghivece sau cutii se pot tine afara , in gropi (paturi de plantare), pivnite, depozite izolate, magazii, rafturi de sera, stelaje, transee, rasadnite, camari, respectand conditiile amintite inainte (intuneric, umiditate atmosferica 75-80%, temperatura scazuta, 9 gradeC). Tinerea bulbilor in depozite are o serie de avantaje fata de cei plantati afara, la gropi si anume:
-se pot evita pagubele provocate de ingheturi si apa;
-bulbii pot fi adusi in sera de fortare in orice conditii de timp;
-controlul depozitarii, al mentinerii temperaturii si umiditatii dorite printr-un sistem de aerisire si ventilare parmite ca obtinerea infloriri lalelelor sa se faca la o data pe care o dorim si cu rezultate foarte bune;
-laditele se pot stivui in mod ordonat, astfel incat sa se poate efectua controlul dezvoltarii lastarilor;
-bolile si daunatorii nu pot patrunde in cutii si ghivece;
-plantarea bulbilor in cutii sau ghivece poate fi facuta sub acoperis, ceea ce nu necesita o intrerupere a plantarii in perioadele cu timp nefavorabil.
Cel mai la indemana loc pentru depozitarea bulbilor da lalele pana la introducerea lor in sera este ingroparea ghivecelor si laditelor plantate cu bulbi in pamant, unde au asigurate umiditatea si temperatura constante.
In acest scop, se sapa o groapa dreptunghiulara, adanca de 25 cm, iar lungimea si latimea variind in functie de numarul ghivecelor sau al cutiilor. Pe fundul ei, care trebuie sa fie neted, se asaza ghiveci langa ghiveci, etichetandu-se fiecare soi. Pentru ca eticheta sa poata fi citita usor, aceasta se fixeaza la capatul unui tarus inalt de 60-80 cm. Pe eticheta se va trece soiul si data introducerii lui in sera in vedearea fortarii. Lalelele trebuie sa fie acoperite, pe cat posibil, cu un strat de 4-5 cm nisip sau turba bine descompusa, pentru ca ele sa poata fi scoase usor si nevatamate, mai ales pe vreme de inghet. Se mai poate folosi cenusa, dar numai cand lipsesc nisipul sau turba. Peste stratul amintit mai sus se pune pamantul care a fost scos din groapa. Nu trebuie niciodata sa fie intrebuintat, pentru acoperirea ghivecelor, pamant care a mai fost folosit la cultivarea bulbilor de flori. Astfel se previn eventuale imbolnaviri. Tot din acest motiv trebuie sa fie schimbat in fiecare an locul de ingropare. Unde nu este posibil acest lucru, groapa trebuie sa fie tinuta curata si dezinfectata. Ea se va amplasa intr-un loc ridicat asa incat sa nu stagneze apa provenita din ploi sau din diferite infiltratii. Tot din acest motiv, se prefera un pamant bine afanat si drenat. Pamantul de deasupra gropii trebuie sa fie mai ridicat pentru a permite scurgerea apei lateral, iar in caz de ploi repetate se poate acoperi cu folii de polietilena, pentru a indeparta infiltrarea unei cantitati prea mari de apa in groapa. In paturile de plantare, asezarea ghivecelor se face in straturi. Cepele alese pentru fortarea timpurie se ingroapa adanc, pentru ca lastarul sa devina cat mai lung posibil, iar pentru fortarea mai tarzie se acopera cu pamant mai putin pentru ca lastarii sa ramana mai scurti . Astfel, acestia din urma ar deveni mult prea lungi si mai moi. Inainte de venirea gerului puternic de iarna este necesar a se acoperi brazdele in care sunt ungropate lalelele cu frunzis sau paie. In nici un caz nu este indicat a se intrebuinta gunoi de grajd deoarece acesta degaja caldura. In conditiile din tara nostra, plantarea bulbilor pentru cultura fortata se face incepand cu sfarsitul lunii septembrie, in functie de regiune si de conditiile pe care le cer cepele de flori la aceasta operatie.
La plantare se folosesc bulbi copti, tari, grei, cu discul nevatamat, cu solzii stransi in jurul bulbului, acoperindu-l complect. Inainte de plantare, bulbii se spala, se curata si se dezinfecteaza. Pentru plantat se pot folosi ghivece sau ladite. se pot planta, insa, si pe parapet sau la sol, cand este vorba de flori taiate. La plantarea se vor folosi ghivece vechi, deoarece pamantul ars din ghivecele noi impreuna cu diferitele substante pe care le contine este vatamator radacinilor. Daca totusi, suntem nevoiti sa folosim ghivece noi, inainte de plantare, le von spala cu apa curgatoare sau le vom tine mai intai intr-un vas cu apa si apoi le vom limpezi in alt vas in care se schimba apa des. Tot pentru evitarea vatamarii radacinilor trebuie sa se intrebuinteze, cu mare atentie, lazile in care a fost peste sarat, heringi sau alte alimente sarate. Radacinile plantelor mor imediat cand vin in atingere cu marginile lazilor sarate.
Trebuie, de asemenea, sa ne ingrijim ca toate vasele in care se vor planta bulbii sa aiba suficienta scurgere pentru a se inlatura stagnarea apei. Inainte de plantarea bulbilor la ghiveci, se desfunda oficiul de drenare (cu ajutorul uni cui) si se aseaza pe el un ciob provenit de la un alt ghiveci spart, iar peste acesta se pun 2 cm nisip grosier. Se adauga apoi in 3/4 din ghiveci urmatoarea compozitie: 1 parte pamant de teline, 1 parte nisip si 1 parte mranita (bine putrezita) sau pamant de turba ori pamant de frunze. apoi, se pune un strat de 1 cm nisip fin, pe care se aseaza baza bulbului si se apasa pana ce varful cepei ramane deasupra marginii ghiveciului. Se umple apoi ghiveciul cu pamant din aceeasi compozitie si se lasa un spatiu liber, de 1-2 cm, necesar apei ce se da udat. In caz ca pamantului ii lipsesc substantele nutritive, acesta trebuie imbunatatit prin adaugarea de faina de oase. Acolo unde se poate dezinfecta pamantul cu vapori, cepele de flori trebuie sa fie ingropate, de preferinta, in acest pamant. Pamantul trebuie sa fie la plantare bine umezit si racoros, suficient de afanat si aerat. Acesta va stimula o rapida actiune de inradacinare. Lalelele necesita o buna aprovozionare cu apa pentru a incepe inradacinarea si de aceea este recomandabil sa se tina solul de plantare suficient de umed. Pentru a preveni aparitia de boli nu se va intrebuinta niciodata pamantul de sera sau care a mai fost deja folosit pantru cultura de bulbi de flori. S-a dovedit ca, din acest punt de vedere , lalelele sunt deosebit de sensibile. Din aceleasi motive nu trebuie intrebuintat nicidata gunoiul proaspat . Lazile folosite pentru plantarea bulbilor trebuie sa fie destul de adanci, pentru a oferi cepelor de flori suficient spatiu necesar cresterii radacinilor. Acesta adancime poate fi de cca 10 cm.
Nisipul folosit la fortarea lalelelor trebuie sa fie bine spalat cu apa calda, pana ca dispare orice sediment sau tulbureala.
Pentru cultura de sol sau in pamant pe parapet, pamantul va trebui bine dezinfectat cu cateva saptamani inainte. Plantarea bulbilor in ladite sau in pamant se face lasandu-se intre ei 1-2 cm distanta. In ghivece cu diametrul de 8-9 cm se pot planta 2 bulbi, iar la ghivece de 11-13 cm diametru se planteaza, de obicei, 3 bulbi din acelasi soi. Dupa ce s-a plantat, pamantul se taseaza, se niveleaza si se uda bine. Dupa plantare, ghivecele sau laditele in care s-au plantat bulbii se pun, asa dupa cum am mai aratat, in orice incapere racoroasa, unde vor sta cateva saptamani, timp in care plantele isi formeaza radacini puternice. Pentru plantarea si ingroparea lalelelor obisnuite au valabilitate aceleasi precautiuni pe care l-am prezentat la lalelele tratate special.
Scoaterea cepelor de flori pentru fortare. Inainte ca bulbii sa fie adusi in sera in scopul fortarii, li se controleaza gradul de dezvoltare a radcinilor. Aceasta operatie se face prin scoaterea balului de pamant din ghiveci. Daca radacinile au cuprins intreg balul si lastarul a inceput sa cresca, bulbii se pot scoate. In caz contrar ii mai lasam ingropati un timp. De obicei, lungimea lastarului variaza intre 5 si 12 cm, in functie de soi. In el trebuie sa se gaseasca mugurele floral, altfel exista riscul de a se dezvolta numai frunzisul, iar floarea sa ramana mica. In caz ca sunt aduse in sera prea devreme, vor inflori mai tarziu decat cele la care s-a inceput fortarea la timpul potrivit. Totusi, nu se poate spune precis data la care se pote incepe fortarea deoarece aceasta depinde, in forte mare masura, de conditiile atmosferice din primavara si vara.
Prezenta mugurelui floral afara din bulb este un indiciu pentru cele mai bune varietati ca pot fi fortate. Acest lucru nu este valabil pentru varietatile Copland, care pretind dor o lungime medie lastarului (6 cm). Pastrarea bulbilor dupa ce s-a produs aparitia bobocului de floare duce la o inflorire mai tarzie si la reducerea inaltimii tijei florale, iar in cazul unei temperaturi mai ridicate, bobocul florii poate pieri. Pentru mai multa siguranta, putem introduce in sera, in mod experimental, 1-2 cutii sau cateva ghivece plantate din fiecare soi sau numai din acelea din care este rezerva. Loturile care au perioada de inflorire stabilita in jurul datei de 25 decembrie trebuie aduse in sera la 1 decembrie. Este bine ca lalelele preracite, in timpul ultimilor doua saptamani, inainte ca ele sa fie scoase in vederea ducerii in casa sau sera, sa aiba o temperatura mai scazuta (in jur de 5 grade celsius), deoarece se pot forta mai usor. Aducerea in sera pentru fortare a ghivecelor ci cutiilor se face numai in timpul pranzului, cand temperatura afara este mai ridicata. Aceasta pentru a feri bulbii porniti in vegetatie de frigul care le-ar produce o stagnare in crestere. Ghivecele se aduc cu tergi sau cutii speciale care sa nu permita patrunderea gerului la plante.
Tipul de sera folosit pentru cultura fortata. Pentru cultura lalelelor se poate folosi orice fel de sera care poate fi incalzita. Rezultatele cele mai bune s-au obtinut, insa, in sere de tip inmultitor, care au instalate in interior suficiente tevi de incalzire atat sub parapet cat si la coama, astfel inat sa se poata obtine o temperatura constanta corespunzatoare chiar si pe geruri mai mari. Daca din diferite motive, gemurile de la sera au inghetat si zapada continua sa se depuna, vom imprastia pe toata suprafata de sticla sare, care are un efect favorabil asupra topirii zapezii si ghetii. Sera inmultitor mai are avantajul cas e poate incalzi si raci mai repede, dupa nevoie. De asemenea, distanta dintre parapet si acoperis este mica, ceea ce permite o crestere normala a tijelor florale.
Sera este bine sa fie prevazuta cu sistem mecanic de umbrire si cu cu instalatie de apa calda si rece, astfel ca udarile sa se faca cu apa la temperatura mediului. Lalelele aduse in sera se aseaza pe parapet. Cele care sunt dezvoltate normal se lasa cateva zile la o lumina difuza, care se realizeaza printr-o usoara umbrire a serei, pentru ca frunzele sa capete, treptat, culoarea de verde viu deschis. Cand lastarii sunt prea scurti, se recomanda sa fie asezati cateva zile sub parapet, la intuneric, ori se acopera parapetul sau sera (daca este ocupata in intregime) cu folii de polietilena neagra. Sera se mai poate acoperi si cu rogajini, obloane sau cand sunt cantitati mai mici de ghivece, acestea se pot acoperi cu altele, puse invers, dupa ce li s-a astupat, mai intai, oficiul de drenaj. Cand plantele ating inaltimea dorita si mugurele floral a iesit in intregime din bulb, materialele folosite la umbrire se indeparteaza treptat si lalelele raman in plina lumina. Umbrirea plantelor in acesta perioada are drept scop sa accelereze cresterea tijei florale, astfel ca floarea sa nu ramana jos, intre frunze. Floarea mai poate ramane jos datorita unei inradacinari defectuase, fortarii soiurilor tarzii prea devreme sau udarii plantelor cu apa rece in timpul culturii. In primele zile, temperatura poate fi de 13-14 gradeC, urcandu-se treptat la 16-17 grade C. Daca se observa ca lalelele nu merg destul de bine, se poate ridica temperatura pana la 19 gradeC, valoarea maxima la care se poate ajunge.

Cultura fortata a laleleor obisnuite. Lalelele normale sau neracite pentru culturi timpurii (de exemplu: Brillant Star, joffre, Mon Tresor si altele) pot fi aduse in sera, in conditii normale, la 1 decembrie sau chiar la 15-20 noiembrie, num
Pagini: 1 2 3 4 ... 91 92
DSCN2921_2626
DSCN2921_2626
DSCN2924_2629
DSCN2924_2629
DSCN2922_2627
DSCN2922_2627
DSCN2985_2689
DSCN2985_2689
DSCN2984_2688
DSCN2984_2688
DSCN2986_2690
DSCN2986_2690
DSCN2992_2696
DSCN2992_2696
DSCN2991_2695
DSCN2991_2695
DSCN2993_2697
DSCN2993_2697
DSCN3008_2712
DSCN3008_2712
DSCN3010_2714
DSCN3010_2714
DSCN3006_2710
DSCN3006_2710
Pagini: 1 2 3 4 ... 91 92

Comentarii, mesaje pentru acest album:
26 comentarii

dana34 (acum 3 luni)  
superbe
  Raportează
osho (acum 9 luni)  
Sunt superbe Uffffffffff
  Raportează
Aalina (acum 2 ani)  
imi puteti spune va rog ce soiuri aveti spre vanzare?
doresc sa comand si eu
va multumesc
  Raportează
SimonaEne (acum 2 ani)  
AM RAMAS FARA CUVINTE! SUNT SUPERBE! VA DORESC PUTERE DE MUNCA!
  Raportează
ardelean (acum 3 ani)  
as vrea sa fortez pentru flori la 8 martie... si ma tem sa nu gresesc data inceperii fortarii
  Raportează
Aalina (acum 3 ani)  
Superbe !
Eu am constat ca multe din cele plantate in toamna lui 2009 nu mi-au mai rasarit si anul acesta si tind sa cred ca ceva anume imi mananca bulbii...Cunoasteti ceva remedii impotriva acestor daunatori (posibil cartite, dupa musuroaiele lasate prin gradina...) ?
  Raportează
anonim
maria (acum 3 ani)  
Sunt minunate, sper sa pot reusi, scoaterea bulbilor si pastrarea lor, pana la toamna, cand le voi replanta ! Multumesc pt. sfaturi !
  Raportează
anca1980 (acum 3 ani)  
Deosebite si aveti atat de multe,imi plac la nebunie,mai ales cele pitice!
  Raportează
anonim
any (acum 3 ani)  
foarte frumoase lalele in general
  Raportează
olguta63 (acum 3 ani)  
sunt superbe felicitari
  Raportează
angelica (acum 3 ani)  
foarte frumoase
din cele asa zise...negre am avut 5 bulbi la parinti in gradina
erau o minune
dar s-au trecut toate...acum locuiesc la bloc si ...gradina a ramas in amintiri
multumesc pentru frumusetea acestor poze
  Raportează
mihaeladinsomova (acum 3 ani)  
impresionant!
  Raportează
staiculigia (acum 3 ani)  
te vrajesc cu atatea culori superbe!
  Raportează
elena410 (acum 4 ani)  
OFERITI BULBI CONTRACOST BINEINTELES?TOT UNEI MOLDOVENCE.
  Raportează
elena410 (acum 4 ani)  
FARA CUVINTE....,DACA SI DARUITI CATE CEVA DIN ACEASTA MUNCA SI ALTORA CARE IUBESC FLORILE........JOS PALARIA.
  Raportează
anonim
narcisa32 (acum 4 ani)  
MINUNATE!!!imi plac foarte mult lalele.Azi am plantat cateva in gradina.Ale tale sunt minunate,sa-ti dea Domnul putere si spor in toate!!
  Raportează
anonim
Mioara (acum 4 ani)  
Deosebita oferta. Daca e si serioasa, felicitari.
  Raportează
mimiana (acum 4 ani)  
Cine a zis ca e oferta? E doar colectia mea de lalele.
  Raportează
Aalina (acum 4 ani)  
Ma innebunesc! Sunt absolut superbe!
  Raportează
clari (acum 4 ani)  
nu mai am cuv:Xsooooooperrrrrrr
  Raportează
elipopa (acum 4 ani)  
felicitari!!!! sunt extraordinare!!!
  Raportează
lalea (acum 4 ani)  
super superbe!
  Raportează
anonim
fina de la iasi (acum 4 ani)  
botabica e superba ,alaturi de celelate bineinteles
  Raportează
anonim
fina de la iasi (acum 4 ani)  
BOTANICA
  Raportează
elipopa (acum 4 ani)  
sunt superbe si harnicute tare!!!
  Raportează
suzyka (acum 4 ani)  
Absolut superbe, Vio!!! cele roz sunt atat de mici si delicate...
  Raportează
Către: mimiana

Mesaj:
Mesajul a fost trimis.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.